Tuesday, 31 December 2013

Dear Nigel Farage...

Adevărul publică nota de blog a lui Vlad Epurescu...şi crede că
istoria poartă la brâu un bumerang. Europa de Est a fost întotdeauna o paria. Ultimul măr stricat, din coş. Aderarea în Uniunea Europeană a fost şi şansa talentelor de a nu se mai irosi într-un loc întunecat pe care Occidentul l-a abandonat demult şi de care s-a folosit după cum i-au fost interesele. Domnule Farage, din câte ştiu, încă sunteţi în Uniunea Europeană. Şi cât timp veţi fi în Uniunea Europeană, va trebui să vă supuneţi legilor europene.  
Scrisoarea adresată europarlamentarului britanic nu va ajunge, probabil, să îi fie citită. Poate că, în fond, nici nu îi pasă prea mult de ceea ce cred românii... Textul reprezintă însă reacţia de saturaţie nu a unui ziarist, ci a unei categorii întregi a populaţiei României: cea care s-a cam săturat să fie arătată cu degetul, marginalizată, respinsă întruna pe considerente absurde. Nefondate.
Ştim că, pentru voi, România a fost, este, şi va fi, doar o pată de cerneală pe un petic de şerveţel. O spune istoria. Suntem săraci, corupţi şi, din păcate, blazaţi. Ne-am săturat să mai luptăm, aşa că, preferăm umilinţa pe care o îndurăm în căutarea unui loc de muncă peste hotare.
Scrisoarea lui Vlad Epurescu, în eter, este o reacţie la textele publicate cândva de Presseurop, la schimbul de scrisori dintre Nigel Farage şi bulgăroaica Ralitsa.

De mâine, românii şi bulgarii au în sfârşit drepturi egale pe piaţa muncii europene. Nu pot să nu mă bucur, Europa va avea doar de câştigat, o mare nedreptate ia sfârşit. Nu pot să nu-mi pară rău...ar fi fost un text superb pentru Presseurop. Am fi putut începe anul cu el... De aceea, măcar atât, am decis să scriu acest blog în limba română. Maniera mea de a mă bucura...
P.S.:  Dragă domnule Nigel Farage, toate lucrurile au un început. M-am gândit să scriu acest text după ce am citit scrisorile pe care le-aţi schimbat cu Ralitsa, colega mea de suferinţă din Bulgaria. Nici noi nu suntem, ca români, mai prejos. Doar că, din păcate, nu avem nici politicieni care să ia poziţie, nici oameni politici care să ne reprezinte sau să vă răspundă. Şi, noi, cei de rând, aşteptăm de regulă să se umple paharul. Este cazul, deci, hai să ciocnim: La Mulţi Ani!

No comments:

Post a Comment