Wednesday, 21 May 2014

VoxEurop replaces Presseurop!

When Presseurop ceased publication we announced that we would not say goodbye, but rather “until we meet again”.
On no account could we simply drop a platform for European news and discussion that was playing a critical role in the emergence of a European public space. And the idea of abandoning the community that had coalesced around Presseurop was unthinkable.
The movement of support triggered by the announcement of the closure of Presseurop only served to reinforce these convictions.
With a new name which is more in tune with the goal of creating a truly European service to reflect all of the voices in Europe — not only voices from the press, but also those from social networks and individual citizens — VoxEurop will feature content in ten languages on the same principle as Presseurop. In so doing, it aims to make an even greater contribution to the emergence of a European public opinion, which is an indispensable condition for real democratic debate at the level of the continent.
Staffed by former Presseurop journalists, translators and developers, VoxEurop is run by a non-profit organisation that was formed to carry the torch when it became clear that the press titles which managedPresseurop were unwilling to continue publication of the news website following the withdrawal of funding from the European Commission on 22 December 2013.
Thanks to the devotion of a group of volunteers, the first step of ensuring that the articles already published by Presseurop would remain online, which was by no means guaranteed, has now been enshrined in an agreement with the former operators of Presseurop.
So we will now suspend updating this blog and we invite you to meet us on VoxEurop. See you there!

Friday, 16 May 2014

Le rapt d’Europe, version moderne ?

Pour l'hebdomadaire conservateur hongrois Heti Válasz, le succès de la drag queen autrichienne Conchita Wurz au dernier concours Eurovision, le 10 mai, à Copenhague, ne représente ni plus ni moins qu'une "victoire des lobbystes gays".
"Un rapt de l'Europe", titre ainsi le magazine, qui réinterprète à sa manière la célèbre mosaïque de Byblos.

Tuesday, 13 May 2014

Eurovision and Ukraine: Chappatte’s view




"We are the last bastion against bearded drag queens!" 'Free Donetsk' - Patrick Chappatte, Le Temps, Geneva.

To some leading Russian politicians, Conchita Wurst, the Austrian drag queen who won the latest Eurovision song contest, is the symbol of the "decadence" of Western Europe, from which they want to defend the Russian-speaking countries.


Today’s best European front pages on Ukraine and Russia


'Separatists ask for annexion to Russia' - Die Welt, Berlin.




'What does Putin want in Eastern Ukraine?' - Die Presse, Vienna.




'Putin: We respect the result' - Hufvudstadsbladet, Helsinki.




''Russian-speaking in Latvia turn their back on Russia' - Svenska Dagbladet, Stockholm.




'Donbass stayed at home' - Den, Kiev.

Most of voters in Eastern Ukraine did not take part in the "so-called referendum" on the independence of the region, writes the Ukrainian daily.





'Westerners overtaken by Putin's new art of war' - Le Monde, Paris.

"Russia will keep military pressure on the Europe's Eastern borders, even if the Ukrainian crisis ends up rapidly", writes Le Monde, according to whom the Russian president's strategy consists in "winning without fighting".




'Donbass decided its fate' - Komsomolskaya Pravda, Moscow.



Thursday, 8 May 2014

Today’s five best European front pages


'National dialogue for Ukraine' - Neue Zürcher Zeitung, Zurich.

Russian president Vladimir Putin and the OSCE chair (and Swiss president) Didier Burkhalter called for a national dialogue with all the parties to the Ukraine conflict after a meeting at the Kremlin, in Moscow, on Wednesday, reports the Swiss daily



'Putin turns his back on separatists' - De Volkskrant, Amsterdam.

Russian president Vladimir Putin announced on Wednesday the withdrawal of Moscow's soldiers posted along Eastern Ukraine's borders and called for the referendum on independence scheduled by pro-Russian separatists for 11 May to be postponed, reports De Volkskrant. The daily adds that "NATO does not see any sign that this is happening".



'Brussels tightens more' - El Periódico, Barcelona.

In its first report since de end of the banking rescue package, the European Commission and the European central bank "criticised on Wednesday the delay by Spanish government on some reforms, such as active employment policies and the jobs service modernisation, as well as the liberalisation of professional services or the implementation of the Independent Fiscal Authority", writes the Spanish daily.



'Europe mobilises against djihadist networks' - Le Figaro, Paris.

The Interior ministers of "the nine European countries most affected by 'foreign fighters'" who leave their homeland to fight along Syrian radical rebels meet today in Brussels, with "representatives of the U.S., Turkey, Morocco and Tunisia. "More than 15,000 foreigners from 70 countries are currently fighting in Syria, most of whom on the side of radical islamists", reports Le Figaro.



'17 days more' - Die Tageszeitung, Berlin.

"Will the far-right extremists win on 25 May? Should we remember the reasons of the new Europe-Ukraine crisis? Can and should we love the EU?" Starting today, two weeks ahead of the European elections, TAZ "brings special pages" to the issue.

L'Europe, la paix garantie?


Rien n'arrive pas hasard. Ni la coïncidence qui fait que pour des nombreux États, dans l'Europe et dans le monde, 9 mai soit la fête de l'Europe. Mais pour d'autres États dans l'Est du continent européen, le même jour est fêté comme le jour de la Victoire après la Deuxième Guerre Mondiale. Jour de paix avec des connotations belliqueuses? Ce vendredi, à Strasbourg, à la Médiathèque André Malraux, je vais débattre, avec Eric Maurice, ancien rédacteur en chef de Presseurop, sur la paix en Europe. Rendez-vous à 18h30.

Ci-dessous, le blog écrit pour le quotidien Adevărul, à Bucarest, sur l’existence, ou pas, d'un sentiment patriotique européen...

O datorăm, ca alegere, lui Jean Monnet şi lui Robert Schuman, cei care într-un 9 mai, dar în 1950, au propus ţărilor europene, proaspăt ieşite din cele două războaie mondiale, 1914-1918 şi 1939-1945, să mutualizeze resursele lor de cărbune şi oţel, în cadrul unei organizaţii deschise tuturor celorlalte state din Europa. Aceasta este declaraţia Schuman şi acesta este actul de naştere al Uniunii Europene.

Este deci un non sens să vorbeşti astăzi, în ajunul unei alte zile a Europei, despre război? Despre pace? Două cuvinte extrem de apropiate, adeseori amestecate, şi a căror diferenţă este doar de nuanţă, până la urmă. Asemeni a două feţe ale aceleiaşi monede, dacă doriţi, asemeni dragostei şi urii. Limita care le diferenţiază este extrem de fină, de permeabilă, şi este foarte uşor de trecut. O clipă, un cuvânt, o privire, un gest, toate prost sau greşit interpretate. O trezire a conştiinţei.
Si vis pacem, para bellum. Proverbul latin îmi traversează gândurile de vreo câtva timp, zilele necesare preparării unei dezbateri care va avea loc la Strasbourg, "L'Europe, la paix garantie?". Este adevărat că Uniunea a fost creată, la bază şi cel puţin în viziunea lui Jean Monnet, aşa cum reiese din Memoriile lui, pentru a împiedica orice posibil alt război mondial. Tot pe baza unui proverb: pe duşmanii pe care nu-i poţi învinge, încearcă să-i faci prieteni. Iată-ne astăzi la jumătate de deceniu de la Al Doilea Război Mondial, la 100 de ani de la Primul Război Mondial, dar pacea pare să fie la fel de fragilă, ziua Europei este sărbătorită tot cu jumătate de măsură, cetăţenia europeană rămâne o speranţă, valorile europene un vis. Nici nu mai amintesc de faptul că ziua Europei nu reprezintă pentru nimeni dorinţa inextricabilă de a intona imnul Europei.

În fine, mulţi spun că patriotismul este desuet şi că nu avem nevoie să-l manifestăm pentru ca el să existe. Am spus-o şi eu cândva: avem nevoie de cuvinte sau acte de identitate pentru ca o mare iubire să poată exista? Scriam, cu un an în urmă :
Poate că ne-am obişnuit de fapt atât de mult cu starea de spirit pe care conceptul o impune încât nici nu ne mai dăm seama că de fapt chiar avem cu toţii cetăţenia europeană, şi că de fapt nu avem nevoie de nimeni şi de nimic ca să o conştientizăm. Dincolo de libera circulaţie, de anumite drepturi, a fi cetăţean european este o senzaţie, asemeni tuturor senzaţiilor. O multitudine de factori, multilingvismul, spiritul deschis, generozitatea, credinţa în valorile europene, capacitatea de adaptare şi acceptarea celuilalt.
De curând, explicam că cetăţeanul european este astăzi turmentat şi nu mai ştie ce să creadă. Am fost clementă, aş fi putut spune pierdut.

Dar vă propun atunci un minut de reflecţie: credeţi că există un patriotism european? Războiul ne bate din nou la uşă şi, dacă suntem cinstiţi cu noi înşine, în scurta ei existenţă UE nu a încetat să plece la război, în ordine dispersată, uneori în numele său, alteori pentru a apăra dreptul la libertate şi la autodeterminare al popoarelor. Cotidianul Le Monde a publicat în 6 mai, harta conflictelor în care Europa a intervenit, de la căderea zidului din Berlin, în 1989, plus articolul semnat de Hubert Vedrine, despre intervenţionism : Kosovo (primul şi pe lista mea, 1999), Bosnia (1992-1995), Ruanda (1990-1994), Oceanul Indian (2008), Kuweit (1991), Afganistan (2001), Republica Centrafricană (2014), Sierra Leone (2000-2002), Libia (2011), Irak (2003), Georgia (2008), Ucraina (ne pregătim). Niciodată însă sub steag european, ci sub diverse însemne naţionale. Suntem noi, din cauza şi pentru acest motiv, mai uniţi şi mai în pace, cu ceilalţi şi cu noi înşine? Ar fi cea de-a doua întrebare pe care o pun. Ştiind că un recent sondaj al europenilor a demonstrat că doar jumătate dintre ei consideră că UE mai este o garanţie a păcii.

Unitate în diversitate. O deviză, dacă nu deviza Uniunii Europene. Este un cadou otrăvit. Diversitatea noastră ne-a devenit în timp cel mai puternic duşman. Cum putem explică altfel tragediile din Kosovo, balamucul din Ucraina, inclusiv războiul din Georgia? Faptele sunt aici, trebuie doar să ne aducem aminte de ele. Hai să ne întoarcem doar la ultimul război, cel din Georgia, cu Rusia ca partener de vals: Nicolas Sarkozy, pe atunci preşedinte al Franţei, s-a grăbit să stingă incediul din zonă, a oprit înaintarea trupelor ruseşti, dar s-a opus oricăror sancţiuni economice împotriva Rusei. Diplomaţi participanţi atunci la dialogul dintre statele membre povestesc astăzi că a fost preţul plătit pentru ca Parisul să nu se opună evoluţiei Moldovei în structurile europene. Poate că sunt doar guri rele. Dar atunci cum justificăm minabilul cor al UE în faţa lui Vladimir Putin, o UE incapabilă să aibă o poziţie comună fermă? Interesele economice naţionale, bilaterale, cu Rusia, primează, dorinţa de a nu supără primează în faţa evidenţei: Putin şi-a permis să anexeze Crimeea din cauza precedentului Kosovo şi pentru că ştia că europenii nu sunt uniţi, că au nevoie de Moscova.
Nu fac o apologie a războiului, ci a unei poziţii comune. Oricare ar fi aceea. Nu o avem. Diversitatea noastră nu ne uneşte, din păcate, şi cred că se întâmplă şi din cauza inerţiei liderilor de la Bruxelles, a acestui balaur cu trei capete care scuipă doar flăcări de jucărie. Mi-e teamă că nimeni nu prea mai vrea să se joace cu acest balaur. Trăim într-o epocă în care cine nu ştie să profite de extraordinara forţă a adevăratei diversităţi este un învins.
Sigur, mai rămâne, ca mereu în istorie, problema logisticii: avem nevoie oare de o politică de apărare comună, de o armată comună, pentru a mai exista UE trebuie oare să devină un jandarm al continentului? Mai departe, este oare acestă slăbiciune europeană, deloc de neglijat, unul din motivele pentru care europenii nu se mai simt în siguranţă, pentru care nu vor mai merge să voteze? Oare creşterea în putere a partidelor extremiste nu se bazează pe falsul discurs securitar: dacă Bruxelles nu ştie ce să facă pentru a vă apăra, noi ştim?
Este un eşec major al Europei, dacă este aşa, pentru că ideea nu este de a ne apăra de cineva sau de ceva, ci de a ne explica şi a accepta că Celălalt este aici, în UE, şi aici mă refer la emigranţii de pe alte continente, pentru că UE este pentru ei sinonim de pace. Nu pentru a ne pune în pericol. Deci ne pregătim din nou să sărbătorim, aşa cum putem, Europa. Sper ca la Strasbourg ziua Europei să fie o zi de sărbătoare. Aş vrea să cred că şi la Bucureşti. Dar acest an este şi o tristă aniversare: în 30 august 1954 vom comemora 60 de ani de la eşecul Comunităţii Europene a Apărării (CED). Nu mă pot abţine să mai pun o întrebare: cum ar fi fost oare Uniunea astăzi dacă deputaţii francezi nu s-ar fi opus acestei CED. Dacă nu s-ar fi opus la preconizata creare a unui post de ministru european al Apărării. Generalul Charles de Gaulle a fost un adversar înverşunat al acestei instituţii care ar fi reprezentat, de facto, uniunea politică europeană. Nu mai intru în detalii, ar fi dureros, dar amintesc doar că unul dintre motive a fost clauza care interzicea orice vânzare de arme din partea statelor membre, fără autorizaţia precisă a Organizaţiei Nord-Atlantice. "Incapacitatea Europei de a se uni rezultă dintr-o decizie luată implicit de europeni, după sfârştiul celui de Al Doilea Război Mondial, de a se lăsa în mâna americanilor în ceea ce priveşte apărarea". (Robert Marjolin, comisar european între 1958-1967).
Nu credeţi că a venit timpul ca UE să se bazeze pe ea însăşi, să aibă încredere în ea, să înceteze să suscite întrebări?

La mulţi ani, Europa, oriunde te-ai afla! Bon anniversaire, l'Europe, n'importe ou tu étais! Happy Birthday, Europe, what ever you are!

Wednesday, 7 May 2014

Today’s five best European front pages


'111,565 unemployed less' - ABC, Madrid.

Unemployment fell by 111,565 people in April (it is now 4,684,301), writes ABC. A figure that "could trigger to a real change in the employment trend". Employment rose by 133,765 in "the best April in the Welfare history. Most of the jobs (64,774) were created in the hostelry sector, as well as the self-employed (21,946).




'Russia insists on separatists [participate] to talks on Ukraine' - Der Standard, Vienna.

During yesterday's talks in Vienna on the situation in Ukraine, Russian Foreign minister Sergei Lavrov insisted that no further discussion can be engaged without the involvement of the pro-Russian separatists' representatives (which he called "opposition"). Lavrov also "asked for the 25 May presidential elections to be postponed until there is a new constitution", reports the daily. His Ukrainian counterpart, Andrij Deschtchyza, replied asking Russia "not to interfere in the process".





'Wind of intolerance strenghtens in EU countries' - Svenska Dagbladet, Stockholm.

"Right-wing populist and far-right parties are poised to reap their biggest success since World War II in this year's European elections, though only in a few countries", writes the Swedish daily. Eastern Europe seems to be spared, as a survey by Svenska Dagbladet and the anti-racist Expo foundation reveals.






'Why are saboteurs penetrating in Ukraine?' - Den, Kiev.

According to the Ukrainian daily, "Russian saboteurs and mercenaries are openly fighting on the Ukrainian territory", while "Ukrainian special forces are suffering huge casualties." How is it possible that Russian soldiers could have been deployed "to destabilise the situation and occupying more and more land in the East and the South?", asks Den to the assistant Head of the Ukrainian State Border Guard Service of Ukraine Sergey Astakhov. Who says that "there was no political decision to prevent Russian nationals to enter Ukraine".





'Immigration: Europe facing the tragedy' - Le Monde, Paris.

"An influx of migrants in Italy and in Spain and two new boats capsized in the Aegean Sea show the EU's difficulty to set up a common policy", writes Le Monde. Despite "the numerous tools the EU has got, it has failed to stop immigration": 435,000 asylum applications were filed in 2013, and those tools "are harshly criticised by human rights organisations".